facerea_s
Evoluţia, un proces nesupravegheat, impersonal, imprevizibil şi natural de descendenţă temporală
cu modificări genetice, influenţat de selecţia naturală, întâmplare, împrejurări istorice
şi schimbări de mediu, este o supoziţie filosofică

facerea_d
HexaimeronCosmologie Calendar Astronomie Intrebari
Traducerea saitului prin Google Translate - | Bulgara | Ebraica | Engleza | Franceza | Germana | Greaca | Italiana | Spaniola | Suedeza | Ucraineana |
Despre
Scopul acestui sait este acela de a prezenta şi actualiza învăţătura Bisericii reflectată în Sfânta Scriptură şi tâlcuirile Sfinţilor Părinţi, legată de Facerea lumii. Cuvântul HEXAIMERON (Ή Έξαήερον) provine din greacă, HEXA înseamnă şase şi IMERON înseamnă zile şi se referă la cele 6 zile descrise în capitolul I al cărţii Facerea. Hexaimeron defineşte acele comentarii patristice care abordează referatul biblic al creaţiei. Primul scriitor creştin care a folosit acest termen a fost Teofil de Antiohia, însă, cel care i-a dat consistenţă a fost Sf. Vasile cel Mare. Va rugăm să observati că numele saitului este hexaimeron.ro şi nu geocentrism.ro sau creationism.ro. Aşa cum vă vom prezenta în continuare, nu geocentrismul este subiectul şi nici scopul principal, ci, exact acela din enunţ: cele 6 zile ale Facerii Lumii aşa cum le descrie Scriptura şi le tâlcuiesc Părinţii, mai ales în omiliile intitulate HEXAIMERON.

Acest sait este unul teologic, creştin ortodox. El conţine pe lângă aceasta şi elemente de astronomie antică şi unele cercetări ştiinţifice contemporane din zona creaţionistă. Ideea de bază ce vrem să o transmitem este aceasta: Credem şi mărturisim că facerea lumii: cosmosul, viaţa, omul, este O TAINĂ şi O MINUNE. Este taină întrucât este lucrarea directă a lui Dumnezeu şi minune întrucât nu este un fenomen natural repetabil şi obişnuit, ci ceva supranatural şi unic. El nu poate fi cercetat decât pe calea revelaţiei supranaturale şi a celei naturale.

În linii mari revelaţia „naturală” este numită activitatea înţelepţilor antici păgâni de dinainte de Hristos, care deşi nefiind în Legea revelată proorocilor, aveau totuşi un acces indirect la cunoaşterea adevărului, prin aptitudini înscrise în inima lor. E vorba de eforturi omeneşti care prin contemplarea naturii pot ajunge cumva la Creator. Aici se încadrează înţelepciunea antică greacă, de tipul Platon şi Aristotel, care au preluat învăţături legate de ştiinţele naturale de la egipteni şi Moise. Ceea ce au reţinut Părinţii Bisericeşti de la aceştia aproape integral a fost cosmologia, alcătuirea cosmosului, mecanica cerească etc. Modelul preluat de biserică a fost cel al unui univers sferic mărginit în centrul căruia se găseşte Pământul staţionar în jurul căruia se roteşte totul: cele 7 planete şi stelele. 

Revelaţia supranaturală este cea de la Dumnezeu către om, este directă şi se face la început proorocilor în rândul cărora la loc de frunte străluceşte Moise. Este conţinută în Sfânta Scriptură nu numai în Cartea Facerii ci şi în multe alte locuri. Această revelaţie scripturistică a Duhului Sfânt a fost tâlcuită de către Sfinţii Părinţi insuflaţi de acelaşi duh şi este suprema cunoaştere, negreşelnică, neschimbabilă şi adevărată în toate locurile şi timpurile. Ea nu poate fi tributară „cunoştinţelor ştiinţifico/tehnice” ale unei epoci anume.

Aici întâlnim o deosebire radicală faţă de antici şi anume concepţiile legate de
cosmogonie: cum a apărut universul, viaţa, omul. Aici Biserica a lepădat erorile anticilor: politeism, materie veşnică, etc. şi a îmbinat cosmogonia Scripturii cu cosmologia geocentristă antică. Această învăţătură a durat practic neschimbată timp de mii de ani. Pe baza ei s-a elaborat şi acel cadru al Liturgicii bisericii: calendarul bisericesc. Ea a început să fie contestată şi modificată în spaţiul apusean catolic şi protestant începând cu sec. al XVI-lea. O parte a ştiinţei moderne, apărută după acea dată şi până astăzi, este în vădită contradicţie cu revelaţia, ajungând la o cu totul altă cosmogonie, cosmologie, biologie şi antropologie. Astrofizica şi biologia, predate în şcoli în ultima sută de ani, sunt profund impregnate de o viziune atee şi evoluţionistă, antihristică şi antibisericească.

La sfârşitul secolului trecut s-au ridicat din acelaşi spaţiu apusean catolic şi (neo)protestant o serie de încercări ştiinţifice de a se reveni la o revelaţie „naturală” armonizată cu învăţătura tradiţională a Bisericii. Astfel au apărut curentele creaţioniste şi geocentrismul modern.

În spaţiul nostru ortodox primul care a avut o lucrare similară în ceea ce priveşte aspectul „creaţionist” a fost Părintele Serafim Rose. Mergând în urma lucrării sale de pionierat au apărut şi alţi ortodocşi creaţionişti/antievoluţionişti, inclusiv la noi în ţară. Preluând această pildă ziditoare şi de mare trebuinţă, am socotit de cuviinţă să continuăm această lucrare în special cu aspectele cosmologice, readucând la lumină această comoară nepreţuită a cunoştinţei, îngropată sub un mâl gros şi aproape necunoscută în toate mediile, inclusiv în cel monahal. Vădit lucru este că helio/acentrismul este cea mai mare înşelare actuală, cuprinzând oameni de toate confesiunile, religiile, vârstele şi nivelele culturale! Aşadar va fi foarte greu să putem risipi aceasta, vom întâmpina multe împotriviri şi vor fi sminteli, dar şi suflete ce vor fi câştigate !

Fiind un sait teologic ortodox, la baza lui nu poate sta nicidecum vreo "ştiinţă” omenească, fie ea antică, clasică, modernă sau contemporană. Nu pe aceste baze omeneşti şubrede, nesigure, schimbătoare şi permanent supuse greşelii ca şi cei ce le generează – cât de „geniali” ar fi ei! – se aşază temelia adevăratei credinţe. Noi credem în Dumnezeu şi lucrările Sale, printre care la loc de foarte mare cinste este facerea lumii – cosmologia şi biologia - şi a omului – antropologia. Nu ne angrenăm direct în polemicile ştiinţifice "creaţionism-evoluţionism” şi "geocentrism-helio/acentrism”, ci doar la modul implicit şi indirect, aceste polemici le considerăm lipsite de substanţă, profunzime şi relevanţă în raport cu spiritualitatea creştin ortodoxă.

Problema cheie care ne-a preocupat a fost alcătuirea cosmosului, şi într-adevăr conflictul dintre învăţătura revelată şi cea omenească este aici radical. Orice „dialog” sau punte de legătură dintre aceste cosmologii este exclus din start, atât în scopul creaţiei cât şi în alcătuirea ei. Revelaţia nu are nici cea mai mică lipsă şi trebuinţă de dovezi, demonstraţii, cercetări şi teorii ştiinţifice de orice fel. Nu ne trebuie probe de acest fel, destul ne sunt Scriptura, Părinţii, simţurile şi raţiunea.

Dacă totuşi în paginile noastre au apărut poate prea multe demonstraţii şi tratări ştiinţifice, de la antici şi până la creaţionişti şi geocentrişti moderni, a fost tocmai pentru a veni în întâmpinarea acelora care par a avea nevoie ca de aer de confirmări ştiinţifice. Dar, cei care nu cred cuvintele Scripturii şi ale Părinţiilor, socotind că au fost dovedite ca înşelări de către „ştiinţă” nu vor crede nici dacă vor primi nişte dovezi şi demonstraţii constrângătoare şi convingătoare, căci, iată, totul ajunge o chestiune de credinţă şi de dragoste pentru Dumnezeu, lucrările şi învăţăturile Sale !

Fiind o premieră în spaţiul ortodox ea are desigur lacune şi posibile erori, pentru care rugăm înţelegere şi îndreptare cu dragoste. Rugaţi-vă pentru ostenitorii acestei lucrări şi să dăm slavă lui Dumnezeu pentru lucrarea lui şi faptul că îngrijeşte ca noi să aflăm despre ea, în ciuda multor obstacole !
© 2009 - 2025
sus