Scopul acestui sait este acela de a prezenta învăţătura Bisericii reflectată în Sfânta Scriptură şi tâlcuirile Sfinţilor Părinţi, legată de Facerea lumii. Cuvântul HEXAIMERON (Ή Έξαήερον) provine din greacă, HEXA înseamnă şase şi IMERON înseamnă zile
şi se referă la cele 6 zile descrise în capitolul I al cărţii Facerea. Hexaimeron defineşte acele comentarii patristice care abordează referatul biblic al creaţiei. Primul scriitor creştin care a folosit acest termen a fost Teofil de Antiohia, însă, cel care i-a dat consistenţă a fost Sf. Vasile cel Mare. Subiectul şi scopul principal este exact acela din enunţ: cele 6 zile ale Facerii Lumii aşa cum le descrie Scriptura şi le tâlcuiesc Părinţii, mai ales în omiliile intitulate HEXAIMERON.
Acest sait este unul teologic, creştin ortodox.
El conţine pe lângă aceasta şi elemente de cosmologie şi astronomie antică.
Ideea de bază ce vrem să o transmitem este aceasta:
Credem şi mărturisim că facerea lumii: cosmosul, viaţa, omul, este O TAINĂ şi O MINUNE.
Este taină întrucât este lucrarea directă a lui Dumnezeu şi minune întrucât nu este un fenomen natural repetabil şi obişnuit, ci ceva supranatural şi unic.
El nu poate fi cercetat decât pe calea revelaţiei supranaturale şi a celei naturale.
În linii mari revelaţia „naturală” este numită activitatea înţelepţilor antici păgâni de dinainte de Hristos, care deşi nefiind în Legea revelată proorocilor, aveau totuşi un acces indirect la cunoaşterea adevărului, prin aptitudini înscrise în inima lor. E vorba de eforturi omeneşti care prin contemplarea naturii pot ajunge cumva la Creator. Aici se încadrează înţelepciunea antică greacă, de tipul Platon şi Aristotel, care au preluat învăţături legate de ştiinţele naturale de la egipteni şi Moise. Ceea ce au reţinut Părinţii Bisericeşti de la aceştia aproape integral a fost cosmologia, alcătuirea cosmosului, mecanica cerească etc.
Revelaţia supranaturală este cea de la Dumnezeu către om, este directă şi se face la început proorocilor în rândul cărora la loc de frunte străluceşte Moise. Este conţinută în Sfânta Scriptură nu numai în Cartea Facerii ci şi în multe alte locuri. Această revelaţie scripturistică a Duhului Sfânt a fost tâlcuită de către Sfinţii Părinţi insuflaţi de acelaşi duh şi este suprema cunoaştere, negreşelnică, neschimbabilă şi adevărată în toate locurile şi timpurile. Ea nu poate fi tributară „cunoştinţelor ştiinţifico/tehnice” ale unei epoci anume.
Aici întâlnim o deosebire radicală faţă de antici şi anume concepţiile legate de cosmogonie: cum a apărut universul, viaţa, omul. Aici Biserica a lepădat erorile anticilor: politeism, materie veşnică, etc. şi a îmbinat cosmogonia Scripturii cu cosmologia antică.
Această învăţătură a durat practic neschimbată timp de 1700 de ani. Pe baza ei s-a elaborat şi acel cadru al Liturgicii bisericii: calendarul bisericesc. Ea a început să fie contestată şi modificată în spaţiul apusean catolic şi protestant începând cu sec. al XVI-lea.
La sfârşitul secolului trecut s-au ridicat din acelaşi spaţiu apusean catolic şi (neo)protestant o serie de încercări ştiinţifice de a se reveni la o revelaţie „naturală” armonizată cu învăţătura tradiţională a Bisericii. Astfel au apărut curentele creaţioniste.
În spaţiul nostru ortodox primul care a avut o lucrare similară în ceea ce priveşte aspectul „creaţionist” a fost Părintele Serafim Rose. Mergând în urma lucrării sale de pionierat au apărut şi alţi ortodocşi creaţionişti/antievoluţionişti, inclusiv la noi în ţară.
Preluând această pildă ziditoare şi de mare trebuinţă, am socotit de cuviinţă să continuăm această lucrare în special cu aspectele cosmologice, readucând la lumină această comoară nepreţuită a cunoştinţei, îngropată sub un mâl gros şi aproape necunoscută în toate mediile, inclusiv în cel monahal.
Fiind un sait teologic ortodox, la baza lui nu poate sta nicidecum vreo "ştiinţă” omenească, fie ea antică, clasică, modernă sau contemporană. Nu pe aceste baze omeneşti şubrede, nesigure, schimbătoare şi permanent supuse greşelii ca şi cei ce le generează – cât de „geniali” ar fi ei! – se aşază temelia adevăratei credinţe. Noi credem în Dumnezeu şi lucrările Sale, printre care la loc de foarte mare cinste este Facerea lumii – cosmologia şi biologia - şi a omului – antropologia.
Fiind o premieră în spaţiul ortodox ea are desigur lacune şi posibile erori, pentru care rugăm înţelegere şi îndreptare cu dragoste.
Rugaţi-vă pentru ostenitorii acestei lucrări şi să dăm slavă lui Dumnezeu pentru lucrarea lui şi faptul că îngrijeşte ca noi să aflăm despre ea, în ciuda multor obstacole ! |
