Evoluţia nu le-ar fi trecut niciodată prin gând unor oameni care cred în Dumnezeul la care se închină creştinii ortodocşi
Ieromonah Serafim Rose
Evoluţia, un proces nesupravegheat, impersonal, imprevizibil şi natural de descendenţă temporală cu modificări genetice, influenţat de selecţia naturală, întâmplare, împrejurări istorice şi schimbări de mediu, este o supoziţie filosofică
BIOGRAFII (Sf Vasile cel Mare, Sf Ambrozie cel Mare, Sf Grigorie de Nyssa, Sf Ioan Gura de Aur)
Sf Vasile cel Mare Arhiepiscopul Cezareei Capadociei
Cel între ierarhi preaales, între dascăli preaînţelept şi între toţi sfinţii preamult plăcut lui Dumnezeu, Sfântul părintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este în Capadocia, şi s-a născut din părinţi binecredincioşi şi de Dumnezeu cinstitori. Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa Emilia, care a născut patru fii de parte bărbătească: pe Petru şi pe Sfântul Vasile, pentru care ne stă înainte cuvântul, pe Grigorie şi pe Navcratie, şi o fiică, al cărei nume era Macrina.
Pentru învăţătură s-a dus la Bizanţ, care era cetatea cea mai mare din tot Răsăritul, pentru că era împodobită cu cei mai desăvârşiţi dintre retori şi filosofi, de la care a adunat, prin ascuţimea minţii sale, cele mai înalte dintre învăţături şi cu ele şi-a împodobit sufletul său. De acolo, fiind nesăţios de învăţătură şi de temelia cuvintelor bune, a fost trimis de Dumnezeu la Atena, unde a aflat pe Sfântul Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, sârguindu-se la învăţături...
Cît despre înţelepciunea pe care o avea, nu este de trebuinţă să mai scriem, căci toată viaţa lui era o cugetare şi dorire necontenită, ziua şi noaptea, ca să câştige filosofia cea cerească şi adevărată, mai mult decît pe cea pământească. Însă se sârguia a o câştiga şi pe aceasta, ca să ajute Bisericii noastre, să dezrădăcineze neghina din grâu, să cureţe şi să lămurească dogmele sfintei credinţe, şi să apere pe credincioşi de năvălirile ereticilor.
Se sârguia mai mult ca să întreacă pe filosofii cei vechi, şi s-a şi făcut astfel prin multa lui osteneală şi prin dumnezeiescul ajutor, după cum se arată din scrierile lui. Întru meşteşugul gramaticii era neîntrecut, ca şi în măsurile ştiinţei, poeziei, în mulţimea istoriilor şi frumoasa grăire de cele politice. Iar buna rânduială a retoricii şi frumuseţea vorbirii a ales-o mai mult, şi minciuna a lepădat-o. Filosofia cea adevărată din dogme atât de mult a deprins-o, încât i-a întrecut pe toţi. Tot astfel şi în celelalte ştiinţe s-a deprins, încât a întrecut pe toţi din destul, în aritmetică, în geometrie, în muzică şi în astronomie; încât s-a făcut dascăl şi filosof desăvârşit.
Marele Sfânt Vasile a păstorit Biserica lui Dumnezeu 8 ani, 6 luni şi 16 zile; deci a vieţuit toţi anii de la naşterea sa patruzeci şi cinci (333-378).
A scris Cele 9 Omilii la Hexaemeron - care explică crearea lumii şi toate fenomenele legate de actul creaţiei pe zile. Autorul pune la contribuţie toată stiinţa antichităţii şi a timpului său, în domeniul naturii şi al filozofiei. Au fost rostite în timpul unui Post al Paştelui.
Sf Ambrozie cel Mare
Sfântul Ambrozie cel Mare s-a născut într-o familie creştină nobilă din Treveri. După ce a făcut frumoase studii de literatură şi drept, a îmbrăţişat cariera administrativă, prin care a ajuns la comandă în Mediolanum (Milano).
După moartea episcopului arian, Auxentiu al Mediolanului, ortodocşii şi ereticii se adunaseră într-o zi în biserica cea mare, unde discutau cu aprindere ocuparea scaunului vacant. Informat de neînţelegerile de la această adunare, Ambrozie a venit la biserică, în calitate de om al autorităţii, să facă linişte. Dar o voce de copil, prin voinţa de sus, rosti cuvintele: Ambrozie episcop. Cu tot refuzul său, cu toate că nu era decât catehumen, poporul l-a ales în unanimitate episcop. Ca episcop, Ambrozie s-a consacrat studiului adâncit al Sfintei Scripturi şi al Părinţilor greci. A murit în anul 397 fiind înmormântat în basilica ce de atunci încoace îi poartă numele.
A scris între altele Hexaemeronul - în şase cărţi – care tratează opera creaţiei în şase zile.
Sf Grigorie de Nyssa
Sfântul Grigorie de Nyssa s-a născut în jurul anului 335 în Cezareea Capadociei. Începutul educaţiei a fost în cadrul familiei, apoi lângă renumitul Libaniu. Grigorie a îndrăgit Biserica şi a ajuns chiar până la rangul de citeţ în ierarhia inferioară. În urma îndemnurilor fratelui său Vasile şi a prietenului său Grigorie de Nazianz, s-a retras la mânăstirea întemeiată de fratele său Vasile în Pont. A stat aici până în 371, cand Sfântul Vasile l-a ales episcop de Nyssa. După moartea fratelui sau Vasile, Sfântul Grigorie se prezintă ca unul din apărătorii cei mai autorizaţi ai Ortodoxiei în Asia Mică.
Sinodul de la Antiohia (379) îi încredinţează misiunea de inspector bisericesc în Pont, Palestina şi Arabia. În acest timp el e ales mitropolit de Sevasta, în Armenia. Talentul oratoric şi ştiinţa teologică ale Sfântului Grigorie au fost apreciate superlativ la Sinodul II Ecumenic (381) unde el a fost proclamat "stâlp al Ortodoxiei". A murit probabil în 394 sau 395. Biserica noastră îl prăznuieşte pe Sfântul Grigorie de Nyssa la 10 ianuarie.
A avut o înaltă gândire teologică şi capacitate de speculaţie.
- Despre crearea omului - completează Omiliile Sfântului Vasile la Hexaemeron, care s-au oprit la ziua a cincea a creaţiei.
- Apologie - menită să răspundă la unele nedumeriri şi critici pe care le treziseră Omiliile la Hexaemeron ale Sfântului Vasile.
Sfântul Grigorie de Nyssa a fost numit "capul care cugeta" - a fost mintea cea mai speculativă şi mai sistematică în ansamblul capadocienilor. Sfântul Grigorie a facut mare uz de filozofie. El se foloseste la maximum de datele raţiunii. Toate elementele credinţei, care pot suporta argumente raţionale sau judecăţi de valoare, sunt prezentate - în primul rand - ca adevăruri raţionale. Baza teologiei Sfântului Grigorie e Sfânta Scriptură.
Sf Ioan Gura de Aur
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia, probabil la 354. Primele elemente ale educatiei creştine, Ioan le-a primit de la mama sa. Educaţia clasica o primi de la retorul Libaniu şi de la filosoful Andragaţiu. Se pare ca a studiat şi dreptul, întrucât ar fi pledat câtva timp.
Sfântul Ioan e preoţit de episcopul Flavian, în 386, şi primeşte misiunea de predicator. Geniul şi arta lui oratorică îi duc numele până departe. Secolul VI îi va da supranumele de "Gură de Aur". Contra voinţei sale a fost hirotonit în arhiereu de către Teofil al Alexandriei la 26 februarie 398.
Sfântul Ioan a murit la Comana, în Pont, în ziua de 14 septembrie 407 cu aceste cuvinte pe buze: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate".
A scris între multe altele 9 Omilii la Facere. Aceste nouă cuvinte la Cartea Facerii au fost rostite, după cum se presupune, chiar în cel dintâi an al lucrării de propovăduire desfăşurate de Sfântul Ioan Gură de Aur în Antiohia, şi anume 386.
În Patrologia Greacă editată de Migne ele sunt aşezate în urma celeilalte serii, a celor 67 de omilii, probabil fiindcă aceasta, mai completă, acoperă pe de-a-ntregul prima Carte a lui Moise. Cea din urmă este un comentariu κατά μέρος, altfel spus verset cu verset, spre deosebire de seria dintâi, în care tâlcuirea se concentrează asupra unor locuri alese, legate de problemele duhovniceşti cele mai importante: problema chipului şi asemănării.
Sfânta Scriptură este pentru Sfântul Ioan izvorul principal al credinţei, cugetării, predicii şi vieţii sale.
